Uncategorized

Cum scapi de rinita non alegerica?

Rinita non-alergica este un sindrom ce apare ca urmare a inflamatiei mucoasei nazale, in absenta unor triggeri alergici. Aceasta varietate de rinita trebuie deosebita de rinita alergica, afectiune mediata de Ig E. Trebuie precizat insa ca uneori (in functie de etiologia rinitei non-alergice) simptomele celor doua tipuri sunt similare, mai ales din punct de vedere al duratei si severitatii. Inflamatia si congestia nazala, indiferent de tipul rinitei, pot induce chiar aparitia unor episoade tranzitorii de rinosinuzita acuta, datorita blocajelor functionale din interiorul cailor aeriene (nazale).

Rinita poate afecta semnificativ calitatea vietii pacientilor, prin perturbarea somnului, favorizarea somnolentei diurne, a problemelor de concentrare si prin cresterea iritabilitatii. In plus, studiile arata faptul ca pacientii cu rinita non-alergica au un risc semnificativ mai crescut de a dezvolta astm, si vice-versa. Rinita non-alergica poate fi diagnosticata in urma unei evaluari clinice sau prin realizarea unor teste cutanate sau teste cu radioalergosorbent.

Rinita non-alergica afecteaza 5-10% din populatia mondiala, aproape jumatate dintre pacienti prezentandu-se la medic in vederea ameliorarii simptomelor si tratarii cauzei. In ciuda termenului general de “rinita non-alergica”, afectiunea include de fapt mai multe entitati patologice: rinita infectioasa, rinita vasomotorie, rinita ocupationala, rinita hormonala, rinita medicamentoasa, rinita gustatorie si rinita non-alergica cu sindrom de eozinofilie. In vederea identificarii etiologiei si stabilirii atitudinii terapeutice adecvate, medicul va realiza pacientului o serie de investigatii, ghidate de informatiile aflate la examenul fizic si anamneza. Pentru a nu fi afectat de rinita non-alergica iti este recomandat sa apelezi la o igiena riguroasa a nasului.
Pacientii cu rinita alergica au o simptomatologie foarte variata, acuzand in principal rinoree, stranuturi frecvente, prurit si conjunctivita. La examenul fizic sunt foarte evidente cearcanele, eritemul nazal si aspectul edematiat al mucoasei nazale. Diagnosticul unei astfel de alergii poate fi stabilit clinic, testele paraclinice putandu-l confirma. La pacientii cu rinita non-alergica au fost descoperite concentratii foarte crescute de anticorpi anti-Ig E de tipul imunoglobuline G subclasa 1 (Ig G1) si imunoglobuline G subclasa 4 (Ig G4), nivelurile fiind semnificativ mai crescute decat la populatia generala (care nu are o astfel de boala).

Desi nivelurile acestor Ig sunt ridicate, ele nu se pot compara cu cele pe care le au pacientii cu rinita alergica. In plus, pacientii cu rinita alergica au si niveluri mult mai ridicate de Fas solubil (raspunzatoare de apoptoza celulara) comparativ cu cei cu rinita non-alergica. In cazul pacientilor cu rinita alergica, schemele terapeutice se axeaza in principal pe desensibilizare si pe administrarea decongestionantelor, anti-histaminicelor si mediatorilor mastocitari.

Stimulii autonomi au un impact mult mai important asupra pacientilor cu rinita non-alergica comparativ cu cei cu rinita alergica. Dezechilibrele vegetative, in favoarea sistemului parasimpatic cresc fluxul sangvin la nivelul nasului, stimuleaza edemul si secretiile, determinand in final aparitia unui tablou clinic dominat de rinoree si obstructie (congestie) nazala.

Prin exercitii izotone regulate, pacientii pot reduce rezistenta cailor respiratorii superioare aeriene cu pana la 50%, ceea ce mediaza la randul sau o crestere a tonusului simpatic. Schimbarea pozitiei corpului, din drept in aplecat poate de asemenea sa creasca rezistenta nazala, deoarece presiunile de la nivelul narilor se modifica. Temperatura poate fi si ea un factor ce influenteaza fluxul sangvin si complianta, ambele reducandu-se in mediu rece.

articol preluat de pe sfatulmedicului.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *