Uncategorized

Media player-ul – device-ul mobil pe care il poti lua cu tine oriunde mergi

În ziua de azi vrem să avem tot conținutul media organizat într-o bibliotecă digitală. Și pe bună dreptate: un singur hard disk de un terra îți înlocuiește toată colecția de CD-uri și DVD-uri care ocupă o bibliotecă întreagă. Suntem tot mai puțin dispuși să acordăm spațiu acelor cutii de plastic iar mulți dintre noi nu sunt mai îngăduitori nici cu cărțile, de când le putem cumpăra în format electronic.

Totuși, oricât de împovărătoare ni se par în prezent teancurile de discuri din plastic și cărți din hârtie, ele prezintă avantaje pe care le pierdem cu trecerea la formatele digitale.

Nimic mai simplu decât să iei o carte și sa începi să citești sau să pui un disc în player și să asculți muzică. Dar odată ce te-ai hotărât să treci pe digital, trebuie sa găsești răspuns la mai multe întrebări: ce e-book reader aleg? unde stochez datele? Pe calculator, pe un NAS sau pe un hard disk extern? În ce format  păstrez fișierele media? MP3 sau FLAC? Divx, ISO sau h264? Cum rulez filmele și muzica? Am nevoie de un aparat dedicat acestui scop sau voi putea să accesez mediateca prin rețea folosind media playerul din TV sau cel din sistemul de sunet?

Îți trebuie un Media Player

Problema cu Media Playerul este tocmai ubicuitatea lui. Tot felul de aparate de la telefonul mobil, ceasul deșteptător și până la autoturism sunt mai mult sau mai puțin media playere. DVD Playerul și consola PlayStation pot fi și ele incluse în aceasta categorie. Calculatorul este de departe cel mai versatil media player dar puțini sunt dispuși să vadă un film stând cu laptopul în brațe iar conectarea PC-ului la televizor nu ni se pare cea mai elegantă soluție. Deci ce fel de media player ne trebuie?

În acest articol am să presupun că ești interesat de un sistem media construit în living-room în jurul unui TV și al unui sistem de sunet.

Am să trec în revistă toate opțiunile pe care le avem la îndemână în prezent pentru a stoca, organiza și rula o mediatecă digitală. Pe alocuri am să îmi permit câteva digresiuni – care sper să fie binevenite – despre istoricul acestor soluții . Așa că ia o bere, cafeluță sau ce citronadă preferi și acordă-mi zece minute din timpul tău.

Media playerul integrat

Primul lucru de care trebuie să ții cont înainte să cheltui bani este că TV-ul sau DVD/blu-ray playerul tău are deja un media player integrat. Aproape orice televizor care nu este mai vechi de 7-8 ani este capabil să ruleze măcar mp3-uri și divx-uri de pe un stick de memorie. Iar televizoarele, sistemele de sunet și dvd-playerele sau blu-ray playerele pe care le poți cumpăra în prezent, au toate capabilitatea de a rula de pe un hard disk extern mp3-iuri, divx-uri și mkv-uri. Acestea fiind cele mai populare formate media, s-ar părea ca ne-am rezolvat deja problema, nu? Pentru cei mai puțin pretențioși, să conectezi un stick USB la televizor sau la DVD Player și apoi să asculți muzică sau să vezi filme, este soluția cea mai simplă. Nu trebuie să mai cumperi nimic, nu mai ai de-a face cu încă un aparat și încă o telecomandă. Dar media playerele încorporate au câteva probleme care le fac să fie prea puțin folositoare. Iată despre ce este vorba:

1) Multe playere incluse în TV-uri și în DVD Playere nu au decodor DTS. Asta înseamnă că dacă rulezi un film cu coloana sonoră în format DTS, nu vei avea sunet. Și 90% din rip-urile de Blu-ray, adică popularele mkv-uri, au sunet DTS. Soluția este să treci semnalul printr-un un sistem de sunet dedicat dar cei care vor să folosească doar televizorul sau DVD Playerul și un stick USB, nu au prea mult noroc.

2) Procesoarele care „motorizează” aceste media playere pot fi prea slabe pentru a rula fără probleme orice format video. Asta nu ar fi o problemă dacă ai putea să alegi un televizor sau un player cu procesor bun. Dar, nu știu din ce motiv obscur, toți producătorii refuză să listeze specificațiile media playerului inclus în TV-uri sau DVD/blu-ray playere. Deci când cumperi un smart TV nu ai cum să știi dacă va putea rula mkv-uri fără sacadări de pe un stick de memorie decât dacă eventual îl testezi în prealabil.

3) Interfața grafică a acestor media playere este urâtă și greoaie. Ai pe ecran niște dosare care nici măcar nu pot fi ordonate. De fapt nu am văzut încă un TV sau player dvd/blu-ray care să aibă un media player capabil de orice fel de organizare a bibliotecii media. Navigarea se face lent și selectarea subtitrării este neintuitivă.

Sigur că nu toate televizoarele sau dvd/blu-ray playerele sunt la fel. Modelele de vârf vor avea procesoare mai performante și poate chiar un software mai bun. Dar totul fiind luat în considerare, deși unele TV-uri care costă 10.000 de lei au procesor dual-core, media playerul inclus este încă mult mai slab decât un sistem XBMC pe care mi-l pot construi cu 800 de lei.

 Media playerele SoC (system on a chip)

wdtvPrimele aparate care nu erau PC-uri și care puteau să ruleze mp3-uri și divx-uri cu subtitrare de pe un stick de memorie, au fost niște DVD playere chinezești. Își mai amintește cineva DVD Playerul eBoda? În perioada 2003-2006 a fost atât de în vogă încât pe forumul Softpedia apăruse chiar și un firmware custom făcut de fani care voiau sa aibă subtitrări cu diacritice.

Dar popularitatea i-a fost de scurtă durată pentru că nu după mult timp au început să apară niște mini procesoare puternice și cu consum mic care au făcut posibilă o întreagă revoluție tehnologică. Datorită lor avem astăzi smartphone-uri și tablete care au puterea de calcul a unui super PC de acum 7-8 ani. Dar înainte de iPhone și Android, una din primele aplicații ale platformelor SoC au fost mini media playerele.

Până atunci dacă voiai să ai sub televizor un dispozitiv capabil să stocheze și să ruleze o mediatecă digitală, singura soluție era un HTPC (Home Theater Personal Computer). Acestea sunt PC-uri într-o carcasă mai aspectuoasă și construită în așa fel încât să poată fi așezată în living-room alături de TV și amplituner fără să iasă în evidență într-un mod foarte urât. HTPC-urile au evoluat foarte mult la capitolul ergonomie în ultimii ani dar la vremea apariției primelor media playere SoC, ele erau niște calculatoare care presupuneau cost mare de achiziție, o cutie mare, zgomotoasă, care emitea căldură și consuma mult curent electric. Și pe lângă asta, aveai de-a face cu lansarea unui sistem de operare mult prea complicat pentru oricine își dorea doar să ruleze un film sau niște muzică. Lucrurile stau cu totul altfel în prezent, dar mai multe despre HTPC-uri vei găsi în partea a doua a acestui articol.

Cert este că primele media playere bazate pe procesoare ARM sau Realtek, au părut niște miracole ale tehnologiei în comparație cu greoaiele și complicatele HTPC-uri de atunci: la numai o fracțiune de cost, dimensiuni și consum de energie, cu un software simplu și la obiect, făceau exact același lucru ca un HTPC: rulau muzică și filme în toate formatele posibile! Ba chiar, în anumite aspecte erau mai bune: un motiv pentru care audiofilii nu erau mulțumiți de HTPC-uri era inabilitatea, la vremea aceea, a PC-urilor de a trimite semnalul High Definition nedecodat către un sistem de sunet extern, lucru pe care cel puțin unele media playere îl făceau fără probleme.

Primele astfel de aparate nu erau capabile să ruleze decât fișiere video cu o rezoluție de maxim 720p dar asta nu era o problemă în perioada când televizoarele Full HD abia începeau să apară pe piață. În scurt timp însă, lansarea unor procesoare mai puternice a făcut posibilă producerea unor media playere capabile să ruleze video în full HD și chiar în 3D.

Dacă vrei un aparat simplu, care rulează orice fișiere pui în el și pe care doar îl conectezi la priză și la televizor, fără nicio altă complicație, care nu îți ocupă spațiu mai deloc și care consumă nu mai mult de 10 wați/oră, asta este soluția pe care o cauți.

Prețurile variază de obicei între 250 și 600 de lei în funcție de ce alte extra opțiuni sunt oferite: conectare la rețea cu fir sau wireless, usb 3.0, conector SATA pentru un HDD extern, suport pentru formatul 3D, un aspect mai stilat al carcasei și al telecomenzii.  Dar toate fac același lucru: rulează fișiere audio-video în orice format posibil.

Treptat producătorii, din dorința de a-și diferenția modele noi, au adăugat tot mai multe funcții secundare prea puțin optimizate sau cărora micile procesoare din aceste aparate nu le pot face față. În prezent poți cumpăra media playere bazate pe platforma SoC pe care poți instala jocuri Android și care au manager de download pentru protocolul BitTorrent.. În versiunile mai avansate, acestea permit instalarea unui hard disk intern care apoi poate fi accesibil în rețea îndeplinind astfel funcția unui NAS (Network Attached Storage). Din păcate astfel de aplicații de cele mai multe ori nu funcționează bine pe o asemenea platformă.

Punctul forte al acestor aparate stă în simplitatea lor. Cu cât devin mai complicate, cu mai multe funcții auxiliare, cu atât sunt mai puțin fiabile.

Care sunt dezavantajele mini media playerelor?

Principala lor problemă ține de faptul deși capabile să ruleze fișiere media în orice format posibil, nu se descurcă deloc bine la crearea și rularea unei baze de date. Asta înseamnă că media playerele pe platformă SoC sunt notoriu de slabe când vine vorba de organizarea fișierelor tale media într-o bibliotecă digitală. Ele nu îți pot descărca coperți și subtitrări pentru filme și nu îți pot organiza și lista titlurile după diverse criterii. Cele mai avansate modele din această categorie, cum ar fi seria Popcorn Hour, încearcă să ofere astfel de funcții, dar eșuează lamentabil dovedind astfel că hardware-ul puternic nu face doi bani câtă vreme nu îl asociezi cu software de calitate.

Concluzie

Consider că mini media playerele dedicate cu un un preț de până în 600 de lei oferă chiar și în ziua de azi o valoare reală pentru cine își dorește un aparat fără complicații pe care doar îl conectezi la TV cu un cablu HDMI și în secunda doi ai început să îl folosești.

Dacă însă vrei funcții avansate cum ar fi crearea unei biblioteci digitale organizată după mai multe criterii, cu descărcare automată de coperți și subtitrări, cu client de torrente care chiar să funcționeze, cu streaming în rețea pentru formate cu bit-rate mare cum ar fi filmele Blu-Ray, părerea mea este că trebuie să stai departe de acest gen de aparat. Există alte soluții mult mai bune pentru așa ceva însă implementarea lor presupune un efort mai mare din partea ta decât cumpărarea unui aparat și conectarea lui la televizor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *